

Târgu Jiu, strada Victoriei, anii `80 – Magazinul de Jucării. Cu toate că acel gărduleț din fier forjat, (de care cred că unii dintre noi ne mai amintim), era o piedică în calea "fericirii", el a intrat cu nostalgie în memoria locului și s-a împletit cu copilăria multora dintre noi.
Vechea gară a Târgu Jiului, anii `80. Până mai ieri, călătoria pe drumul de fier era preferată celorlalte alternative iar gara era un loc însemnat, un loc cu o anumită rezonanță, cu o anumită chemare aș putea spune. Până mai ieri gara era un organism viu, pulsatoriu, dinamic, animat de o continuă agitație.
Târgu Jiu, intersecția din fața magazinului Parîngul, 1978… Revăd în imaginea alăturată brazii din fața magazinului care în amintirile mele erau mult mai mari, pentru că de la înălțimea de la care îi priveam…perspectiva era cu totul alta. În preajma sărbătorilor de iarnă acești brazi erau împodobiți cu mult fast.
Aventura de a circula cu autobuzele din Târgu Jiu în anii `80, în orele de vârf, atunci când oamenii clasei muncitoare ieșeau de la “făbrici”. În autobuzele în care aglomerația, căldura și mirosul de transpirație îți tăiau respirația, da, asta era adresarea folosită: “ Dați va rog pentru un bilet până în fund la taxatoare”.
Strada Victoriei, anii `80, în partea dreaptă, Terasa Victoria . Terasa Victoria, un mic locaș de refugiu al târgujienilor de acum câteva decenii, era "mobilată" cu scaune și mese din fier, vopsite în alb, și în fiecare dintre ele era "înfiptă" câte-o umbreluța albă.. Vara, sticlele cu bere și Cico erau învalmaşite în tăvi mari de aluminiu în care pluteau mari bucăți de gheață.
Strada Tudor Vladimirescu, anii `80, cu restaurantul Popasul Pandurilor în partea dreaptă a imaginii. Popasul Pandurilor era un restaurant cu ștaif din Târgu Jiu în perioada ceaușistă, sau un restaurant “pentru lumea bună” cum l-am putea cataloga astăzi privind retrospectiv. Amenajarea interioară era în ton cu numele, adică avea un specific rustic.
Nostalgii de odinioară, terasa Doina Gorjului din Târgu Jiu, probabil la începutul anilor `70. Poziționată în partea de sud a Parcului, renumita terasă a fost construită în anul 1959. Domnul Gabriel Nicolae Cvasnievschi își aduce aminte când proiectul acestui restaurant prindea contur, pe planșeta de desen tehnic a tatălui său.
“Valea plângerii”…Târgu-Jiu, strada Unirii, anii `70. În partea stângă a imaginii, din Teatrul Căldăruşe, unul din sălaşele de cultură ale acestui oraș, nu mai rămăseseră decât niște cărămizi amestecate cu moluz…Casa Toma Călinescu, a cărei semeață turlă străjuia intersecția cu strada Victoriei, avea și ea în scurt timp să fie făcută una cu pământul…
Târgu Jiu, Strada Victoriei, anii `80. Fotografia surprinde
o parte din clădirile ce se aflau peste stradă de hotelul Gorj, ale căror faţade neîngrijite
trădează faptul că erau trecute pe lista imobilelor ce urmau a fi demolate şi din această cauză nu
mai primeau fonduri pentru reparaţii.
Târgu Jiu, sfârșitul anilor `70 . Imaginea ne dezvăluie intersecția străzii Victoria cu strada Unirii sau “intersecția de la Parângu` ”, așa cum este ea cunoscută de târgujieni. Toate clădirile din imagine au fost demolate începând cu sfârșitul anilor `70.
Târgu Jiu, Strada Victoriei, anii `80. În imagine apare Librăria aflată la nord de sala de spectacole 23 August, (astăzi Teatrul Elvira Godeanu), pe colț cu strada Eminescu. Despre clădire se poate putea spune că are o veche istorie ce se încrucișază cu destinul copilului Constantin Brâncuși.
Târgu Jiu, intersecția străzii Eroilor cu strada Victoriei, la începutul anilor `80. În plan central vedem Sala de Spectacole 23 August, astăzi teatrul Elvira Godeanu, alături, spre nord, magazinul de stofe Victoria, iar în partea dreaptă a imaginii, în partea de sus, o parte din balconul restaurantului Modern, fostul hotel Tioc, construit în 1899.
O seară liniștită de toamnă în fața Hotelului Gorj. Nou
construit, poziționat central, pe strada Victoriei principala arteră de promenadă a orașului,
putem vedea Hotelul Gorj în plină glorie, în imaginea alăturată, realizată la începutul anilor
`70. Ulterior avea să sa fie construit si noul corp al cladirii, cu 12 etaje.
Birou de copiat acte - Targu Jiu, strada Victoriei, la inceputul anilor `80. Centrul de copiat acte din imagine se gasea in apropierea actualului teatru Elvira Godeanu in cladirea de langa Simigerie, al carei colt se observa in partea stanga. Meseria de dactilografa este astazi pe care de disparitie daca nu cumva a disparut deja.
Târgu Jiu, curtea Fabricii de Țigarete și o parte din blocurile noi construite în zona C.A.M . Imaginea apare într-un ghid al orașului realizat în 1964 de Elena Udriște. Datorită implicării lui Gheorghe Tătărescu, în 1940, an în care s-a început și ridicarea Fabricii de Confecții, s-a semnat actul constitutiv al Fabricii de Tigarete a cărei construcție s-a întins pe o perioada de câțiva ani.
Cofetaria Magnolia , Str Tudor Vladimirescu , anii `80 . Multi dintre noi copii fiind in acea vreme, i-am trecut pragul. In ultima parte a perioadei comuniste , multe alimente ( unt, smantana , cacao ) , ajungeau greu sau in cantitati insuficiente chiar si in laboratoarele cofetariilor si de aceea marea majoritate a prajiturilor erau realizate din creme pe baza de margarina .
Elevi ai liceului Tudor Vladimirescu, în 1962, la statuia lui Tudor Vladimirescu. În fundal se poate vedea casa familiei Caribolu, unde în acea perioadă funcționa internatul de băieți al liceului. Mulțumiri doamnei Adina Puianu Jianu, sursa acestei fotografii, al cărui tată, domnul profesor Adrian Puianu, elev în acei ani, se află pe prima treaptă, în mijlocul grupului.
"Cursa Meri", anii `60, Constantin Predescu și o bătrână locomotivă cu aburi. Cele câteva instantanee din acest mic album reliefează o mică parte din viața de mecanic de locomotive pe aburi a lui Constantin Predescu, zis Mile,care s-a născut în 1937 în Budieni, Gorj, unde a absolvit și școala gimnazială. A urmat mai târziu școala de lăcătuși mecanici în SADU iar apoi școala de mecanici de locomotive din Timișoara, ultimele cursuri fiind cele în urma cărora a ocupat postul de șef de Remiză.
La doi pași de Prefectură, lângă magazinul de încălțăminte ROMARTA, se afla Cafe-Turist, sau “C.T”, cunoscut și sub denumirea de “La Galițescu”, unul din reperele luminoase ale Târgu Jiului de altădată. Păstrându-și farmecul până la bătrânețe, pedant, respectuos, sociabil, cu inima largă, mereu binevoitor , Ion Gălățescu, dincolo de bunul mers al localului, a fost cel care a adăugat picătura de culoare și căldură acestui loc.